De ce Doamne...?

40 de zile… 
Incet , incet trec 40 de zile…
Sper din tot sufletul că eşti acolo unde ar trebui să fii, printre ÎNGERI… şi că nu te-ai oprit din urcarea ta spre Lumină doar pentru că noi cei rămaşi în urmă nu am reuşit să te uitam...
Cu durere în suflet si un dor nestins, comemorăm 40 de zile de la plecarea în veşnicie a iubitului nostru Valer Toncean , sot, tata, bunic si ginere.

Nu depărtarea este cel mai greu plumb care se prăvăleşte pe suflet,ci lipsa definitivă a ancorelor făurite să aducă orizontul mai aproape. Identitatea noastră se construieşte pe amintiri care se zidesc zi de zi şi suferim când turnul vietii se fisurează, se surpă implacabil ,iar amintirile încetează să se alipească prezentului şi se scurg într-un singur sens, în trecut.
Lacrimi se mistuie în suspine, sufletul se pierde în durere. Pe pînza ratiunii ,întunecată de sentimente ,se creionează în fiecare clipă chipul tău blînd, ochii senini, zîmbetul etern.
Vei fi mereu acolo îmbrătişat de amintirile şi dragostea noastră !
Te vom iubi pentru totdeauna , din suflet, toată viata ...
Odihneşte-te în pace, suflet drag !